Usor confuz

Avand in vedere ca mi-am mai deschis un blog, acum sunt usor confuz ce ar trebui sa fac cu 2. Trebuie sa recunosc ca nu stiu de ce l-am facut pe cel de pe tumblr, dar acum trebuie sa am "grija" de amandoua si nu stiu cum. Sunt sigur ca mi-ar fi usosr sa postez mai mult pe unul din ele, dar parca il dezamagesc pe celalalt. Asa ca m-am gandit ca poate ar trebui sa am 2 teme. Pe fiecare blog sa scriu doar un anumit tip de post-uri. Si eventual daca consider ca unele sunt bune, le voi posta in ambele parti. Asa ca, de azi, pe cafeafierbinte vor fi posturi de critica politica, economica, sociala si culturala iar pe celalalt vor fi doar daily stuff si opinii.

Totusi, daca cineva are vreo idee in legatura cu modul in care as putea sa scriu pe cele 2 blog-uri, mi-as dori din tot sufletul sa imi spuna si mie. Sau bineinteles, orice alta parere despre ceea ce scriu in general.

Revin la lipsuri

Incep iar sa critic, pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine. Si da, este si autocritica pentru ca toti gresim.

Ce ma deranjeaza cel mai mult la lumea din jurul meu este ignoranta. Inteleg ca nu toti ne nastem destepti, nu toti stim tot ce este de stiut, dar la naiba, puteti sa faceti un efort! De ce nu intelege lumea ca, totusi, este bine sa stii lucruri, este bine sa intelegi ce se intampla in jurul tau si cel mai tare, este bine sa accepti. Acceptarea si respectul diferentelor culturale si sociale se face prin cunoasterea lor.

De foarte multe ori am dat de oameni care aveau o lipsa acuta de cunostinte generale si care nu aveau nici o inclinare spre a umple acest gol. Dar niciodata nu mi-am dat seama ca pot fi atat de multi.

Cu totii vorbim despre rasism, despre discriminare si ura intre rase. Lucrul acesta exista pentru ca nu stim sa acceptam si asa cum am spus mai sus, asta e cauzata de lipsa de informatie. Care chiar nu sunt greu de accesat, dar sunt mai greu de asimilat de niste minti inchise ermetic. Adica, de ce sa stie el, romanul umplut de libertate prost inteleasa, de ce sa roaga "mustaciosii aia de turci tot timpul, de parca le-ar da Dumnezeu sa manance". In primul rand e Allah. In al doilea rand, fiecare are traditii diferite, fiecare crede in lucruri diferite si face lucruri diferite. Foarte greu de inteles, ca doar romanii sunt centrul universului si toti trebuie sa fie ca ei. Si sa nu crezi ca doar noi suntem asa. O zic din proprie experienta.

O persoana indiferenta duce o viata plina de goluri, lacune si lipsuri. Monotonie si plafonare. Nu fi asa. Niciodata nu ai sa stii totul, dar poti sa fii cu o carte mai aproape de acest vis.

Ma enerveaza

Doar postul asta va fi despre ceea ce am abordat pe blog inainte, adica sentimente.

In ultimul timp am realizat cat de greu este sa te incurci cu sentimente si cat de usor este sa te pierzi in ele. Crezi ca ai uitat, ca nu mai esti ceea ce ai fost, dar se intampla un singur lucru mic, o seara in oras, care sa schimbe total totul. Si sa aiba un efect total nociv pentru fericire. Sau pentru o viata fara griji si complicatii, cum imi place acum.

Lumea reactioneaza diferit la ceea ce simt, de multe ori gresit. Mai ales cand ma port eu ciudat, ceea ce se intampla destul de des. Sunt mult prea confuz sa vad lucrurile pe care le fac intr-o lumina sincera si chiar nu vreau sa risc. Dar de multe ori reactionez ca un copil care vrea sa se ascunda dar totusi sa fie relativ usor de gasit. Stiu ca e greu sa fiu inteles, mi-as dori sa ma pot intelege si eu.

Nu e vorba de dragoste. Imi doresc din tot sufletul ca cei care citesc asta, daca citeste cineva, sa inteleaga clar ca astfel de sentimente nu ma incearca acum. Poate doar nevoie de afectiune uneori sau ramasite de sentimente uitate, de fapt aruncate cu o intentie clara de a scapa de ele.

Si asta sper sa fie ultimul post care sa aiba legatura cu sentimente.

Oamenii de rand

Avand avantajul de a locui in alta tara de aproximativ un an si jumatate, reusesc de multe ori sa privesc situatia actuala din Romania din exterior. Poate reusesc sa vad lucrurile diferit sau doar fara sa fiu in contact direct cu ceea ce se intampla, dar cu siguranta am ajuns la un prag de acceptare senzational de redus fata de idiotenia din tara noastra.

Dupa cum am zis si in postul precedent ne plangem cu totii de ceea ce se intampla. Asta arata clar care este mentalitatea poporului roman. Nu amintesc sa fi citit intr-una din cronicile vechi despre poporul romanesc dandu-se cu capul de pereti sub suzeranitatea turceasca. NU! Ori acceptau ori luptau pentru schimbare. Sincer, in momentul de fata nu vad posibila o revolutie, chiar daca ne-ar omori cineva cu miile. Nu incerc sa indrum pe nimeni spre o revolutie, nu incerc sa propun o schimbare violenta sau de catifea, doar incerc sa deschid niste ochi care nu stiu daca se pot deschide. Dar deja aici este vorba de pesimismul meu natural. Oricum, ca natiune am ajuns sa ne uitam trecutul, chiar sa ne batem joc de el, sa ignoram traditia si renumele pe care le-am AVUT si nu stim cum sa le aducem inapoi. Am fost foarte impresionat de un grup de hackeri romani care au atacat ziarele mari din Europa, criticandu-le atitudinea fata de tara noastra si modul in care suntem perceputi. Ei au reusit sa isi aminteasca despre istoria noastra, despre ceea ce ar trebui sa fim si au realizat cum ar trebui sa ne priveasca cei din Occident. Pe langa aprecierea mea profunda fata de acest protest, citirea acestei stiri mi-a ridicat 2 intrebari. 1. De ce a durat atat de mult? 2. De ce sunt atat de putini care lupta pentru schimbare si pentru tara noastra?

Toti vor strazi curate dar asta nu ii impiedica sa isi arunge gunoiul de la geam, eventual sa vada toata lumea cine e sefu' cartierului sau deseuri interesante mai au ei prin casa. Totul se face acum in vazul tuturor, pornind de la mita si hotie terminand cu divorturi si certuri. Cui ii trebuie cultura, respect si civilizatie cand poate sa se multumeasca cu un manelist care se desparte de marea lui iubire?De ce vrem mai mult cand ne multumim cu jegul pe care il avem si il promovam?

Incep

Incepem studiul de caz.

Populatie: aproximativ 22 milioane. Capitala: ceea ce candva era numit Micul Paris. Actualmente: no comment. Situatie economica medie a populatie: cat mai jos cu putinta. Profil politic: haotic cu multe urme de maini bagate pana la umar, miros de vorbe in vant si urme de muscaturi (sau pupaturi in anumite zone). Reactia populatiei la situatia actuala: stupida.

Majoritatea populatiei tarii noastre a ajuns sa duca o viata absolut inutila. De ce zic asta? Pentru ca ne complacem in lucruri complet inutile. Ceea a ajuns important pentru romanul standard? Stirile de la ora 5, in care afla cati alti romani si-au ucis copiii si sotiile, scandaluri idioate intre Bote si blonda lui artificiala, barfa de pe banca din fata blocului si eventual multe seminte sau filmele de mana a4a care ne dau imagini dintr-un occident de acum 30 de ani si avem impresia ca suntem ca ei. Suntem ca ceea ce era acum 30 de ani. Cel putin. Toata lumea cere o schimbare dar nimeni nu realizeaza ca schimbarea ar trebui sa inceapa de la ei. E suficient ca 10% din populatia tarii sa se schimbe pentru a crea un "snowball" effect si a aduce intr-un final ceea ce ne dorim cu totii.

Ne plangem de politicieni. Nu inteleg de ce facem asta, pentru ca noi nu avem asa ceva. Sistemul privit din exterior este complet gresit. Din interior e perfect. Ascensiunea unui tanar care doreste sa schimbe ceva are 3 mari pasi. Pasul 1: el/ea isi doreste cu adevarat sa fie diferit de "comunistii" care tot ce fac este sa fure si sa distruga si vrea sa ajute cat poate populatia si sa le schimbe viata mediocra. Are zel, are idealuri si nu uita de unde pleaca. Pasul 2: inainteaza in pozitie pana cand ajunge la cel mai important prag. El/ea a crezut mereu ca nu va fi nevoit/nevoita sa faca compromisuri. Acum are de ales. Sa pupe in c*r o persoana pe care a detestat-o mereu si sa sustina actiunile lor murdare ori sa plece. Nu exista optiunile clasic umane legate de instinct: fight sau flight. Nu poate alege intre a lupta contra sistemului sau a renunta complet pentru ca de fapt este acelasi lucru. Oricare din aceste variante inseamna insucces. Pasul 3: ajunge acolo sus. Mereu la televizor, mereu zambind, mereu promitand, mereu furand. Niciodata nu lupta pentru binele nostru ci doar pentru binele personal. Niciodata nu isi respecta cuvantul dat si clar ia mai mult decat da.

Privire de ansamblu

Cand ai timp, observi. Cand nu, doar vezi.

Multi oameni, multe bagaje, voci, limbi si dialecte. Pungi cu parfumuri putin mai ieftine, directii diferite, dar acelasi scop. Intr-un aeroport aglomerat foarte rar ai timp sa vezi ce se intampla cu adevarat. Varietatea este cuvantul de baza. Pornind de la nationalitati terminand cu stari si sentimente. Numele unui bar pe care l-am zarit descrie perfect cum aeroportul reprezinta o celula din....NETWORK.

Doi oameni de afaceri s-au intalnit intr-o cafenea, amandoi venind din directii diferite. Intalnirea nu dureaza mai mult de 15 minute, poate de fapt in programul lor a durat vreo 14. Si fiecare pleaca in directii diferite. Dar intalnirea chiar a existat, a fost programata si nu o sa stim niciodata ce efect a avut.

Mii de oameni, mii de genti. Poate chiar sunt singurul care isi pune intrebari incuietoare precum: "Oare ce are el/ea in geanta?" O doamna cu un bronz putin exagerat, buze putin prea artificiale si mers mult prea exersat isi foloseste Blackberry-ul cu multa, prea multa poate, experienta. Nu are mai mult de 25, dar din "Perfumes" iese iubitul, usor peste 59. Singurul lucru la care ma gandesc... "El oare ce are in geanta?" Sau buzunar.

Cand esti intr-un aeroport, chiar nu conteaza in care esti. Toate sunt la fel, dar au arome diferite. Peste tot se vorbeste engleza, desi cu siguranta nu esti intr-o tara in care engleza e limba oficiala. Originalitatea si si apartenenta dispare. peste tot gasesti aceleasi lucruri in duty-free, lumea alearga la fel, mirosurile sunt aceleasi si toaletele identice. In toate oamenii citesc ziare si carti usoare, isi verifica e-mailurile, se uita uimiti la articolele de lux sau cauta disperati o Smoking Zone sa fumeze grabiti 2 tigari inainte de urmatorul zbor. Dar nu in toate e un tip care scrie si observa.

Mana cereasca...barfa!

E oficial! Barbatii chiar barfesc mai mult decat femeile. Daca stau bine si ma gandesc, barbatii barfesc LA FEL DE MULT ca femeile. Hai sa nu le subestimam. Acum serios, ce ar fi viata asta plina de rutina daca nu am avea sare si piper, sa facem lucrurile putin mai interesante? Cu siguranta barfa e sarea.

Se zice ca o data ce ai spus cuiva un lucru pe care tu il consideri secret, acea informatie isi pierde statutul de secret. Si e logic, nu? Comparand cele 2 sexe nu avem de ce sa spunem ca femeile tind sa barfeasca mai mult. Exista conceptia gresita ca ele au mai mult timp, deci mai multe conversatii fara rost din punct de vedere masculin, dar pline de informatii...pretioase. Daca sunt asa de pretioase de ce le impart? Haine nu pot sa imparta, dar vorbe da.

Ei bine, acelasi lucru e si la barbati. Indiferent ca e vorba de colegul nesuferit sau fundul blondei platinate, spunem si noi mereu: "Nu ar trebui sa iti zic, dar..." De ce nu ne-am bucura de o portie zdravana de ras, soc prefacut sau privirile de rigoare? 3 barbati vorbind intre ei nu inseamna obligatoriu meciului de aseara. Poate doar impartasesc "secrete" despre nevasta colegului. Sau poate chiar detalii.

In lumea barfei, si nu ma refer la un fel de New York si o tipa care cica stie tot, cel mai important lucru e sursa. Sau cel mai bine sursele. Oooo, da. Sursele. Trebuie tratate cu respect, ca niste VIP-uri intr-un hotel de 5 stele. Ele insele trebuie sa fie de 5 stele. E foarte curios cum totul se bazeaza pe incredere in ecuatia TU si SURSELE. Ironic, nu? Alt lucru de tinut minte e Banca Favorilor. Sau Banca Informatiilor. Ofera informatii si primesti inapoi. Cu cat informatiile sunt mai pretioase, cu atat mai bine, pentru ca asta primesti in schimb. Serviciu contra serviciu. Ma ajuti, te ajut. Simplu.

Ceea ce trebuie de tinut minte, MEREU, este ca niciodata nu trebuie sa vorbesti despre tine. Niciodata sa nu spui un "secret" cuiva. Chiar daca persoana e beata si zice ca sigur uita pana maine, NICIODATA SA NU ZICI NIMIC. Si sa nu crezi ca daca vorbesti despre X lui Y, X nu va afla. E simplu ca o ecuatie de gradul I. In lumea barfei TOTUL SE AFLA. E doar o chestie de timp. Sau cat de mult bullshit se adauga unei barfe "mici". Snowball effect. Telefonul fara fir. De fapt barfa e high-tech acum. Wireless.

In lumea barfei, e ca in business. Trebuie sa calci in picioare sa nu fii calcat. Si uneori mai ierti unii parteneri ai jocului, ca nu te uita. Totul e strategie. La asta, noi barbatii, mai avem putin de mancat sa ajungem ca femeile.

O zi normala

Suna ceasul. Vocea morocanoasa si plina de frustrare striga ragusita: “Nu iar! De ce e dimineata deja? Nu ma mai uit niciodata la OTV.” Coboara din pat cu nervi, taraie picioarele pana la baie si nu nimereste. Copiii trebuie treziti.

E galagie in casa. Nu imi gasesc hainele. Unde imi sunt sosetele, femeie? In bucatarie miroase a cafea si a coruptie. E televizorul la maxim si afla toata familia cat a mai furat Ridzi. Fata cea mare clar arata ca o pitzi, dar de ce sa ii explice parintii ca buzele tuguiate in poze nu ajuta cu nimic in viata? Cafeaua ieftina nu isi face efectul nici acum. Au plecat cu toti unde au treaba. In fata blocului, gunoaie. Scapa cu pofta o injuratura. “De ce ii platim si pe astia daca nu fac nimic?”. Arunca pachetul gol de tigari langa o sticla de Frutti Fresh.

Trafic infernal. In 335 miroase a muncitorime. Si a nervi. Sta pe un scaun. Il inghesuie semnul albastru, pe care e desenat un barbat cu un bat in mana. Femeia care sta in picioare, se tine cu greu de bara, bara de care atarna toti 70 si ceva de ani ai ei. “De ce sa ma ridic? Ea ar face asa ceva daca m-ar vedea obosit? Si eu sunt batran si am si eu drepturi, ca nah, Romania e o tara libera! Noroc cu democratia asta.” Coboara la prima.

“Ce idiot si ala! Normal ca l-am calcat pe mana, ce cauta el sa deschida rampa aia?” Tuseste, si pe trotuar, chiar langa banca pe care o femeie admira ce a ramas din Vechiul Paris, aterizeaza o chestie galben verzuie. De la tigari. Ajunge la munca. Acelasi ghiseu, care o data cu el a ajuns din ce in ce mai gri. Intra in starea de munca. Sictir, nervi, “Nu la ghiseul asta doamna! Chiar nu stii sa citesti?” Pauza de tigara. Se lupta inca 5 minute cu batranii care s-au trezit atat de dimineata sa isi plateasca impozitul. “Nu au ce face acasa, de aia!” Apoi vine singura pauza pe care o are. De pranz. Adica felul intai o bere, desert o gura de votca din sticla de rezerva. Continua munca, nervos ca trebuie sa faca el ceaa ce face. Pleaca mai devreme cu 17 minute. Doar a fost o zi grea.

In statie tot ce poti face e sa fumezi, sa te holbezi la lume, sa dai din cap ofuscat cand vezi astia din noua generatie cu pantalonii in vine. Drogati cu totii. Vine iar autobuzul. “Baba idioata, vroia sa coboare prima.” Acelasi miros. Alt scaun dar tot fara bilet. “Sa plateasca aia cu multi bani, nu eu”. Ajunge in fata blocului, gunoiul nu mai e acolo. Arunca pachetul de tigari, care aterizeaza langa un pachet de L&M si o sticla de Frutti Fresh, uitate. Tranteste usa si arunca haina in cuier.

“E gata masa? Mi-e foame. Macar atat puteti sa faceti si voi, ca doar eu muncesc pana tarziu”. E ora 5.47. Injura nevasta de 2 ori, fata e tot plecata, e printr-un BMW obosit de drumuri proaste. Intr-un tarziu junge si ea acasa, e noapte, dar are un inel nou. “Bravo fetita mea! Asa tre’ sa le faci la fraieri. Ca nu are minte astia!”. E tarziu.

Arunca sosetele pe hol, da drumul la televizor. E senzational in direct. “Noapte buna, fa.”

Asta da pasiune

Pana acum o saptamana si un pic ma intrebam de foarte multe ori care este pasiunea mea. Am realizat ca, desi de multe ori am fost intrebat acest lucru, poate chiar de prea multe ori, nu stiam ce sa raspund. Dar cred ca am gasit raspunsul.

"Orice intrebare care poate fi formulata, cu siguranta are si un raspuns."

Va puteti da seama cate intrebari imi pun zilnic? De foarte multe ori regret ca am aceasta pofta de raspunsuri. Pofta care nu poate fi satisfacuta. Satisfactia aflarii unui raspuns este ca un orgasm interior. Ceea ce imi este cel mai usor sa aflu sunt lucrurile care nu au legatura cu mine. Automat cel mai greu imi este sa aflu cine si cum sunt cu adevarat.

Cea mai simpla metoda de a afla ceea ce te caracterizeaza ca persoana este sa afli ceea ce nu esti. Pare simplu, nu? Chiar este. O data ce incerci ceva si nu iti place, automat de reprezinta faptul ca NU esti acel lucru. De aceea exista liberul arbitru. Posibilitatea de a alege ne este oferita pentru a experimenta, si astfel a afla ceea ce suntem.

Pasiunea mea este sa scriu. Si voi scrie orice. Scopul este sa las o impresie. Sincer nu imi pasa daca va fi o impresie buna sau nu, dar cat timp primesc un raspuns de la cel care citeste inseamna ca am creat o impresie. Nu ma intereseaza daca fac pe cineva sa zambeasca sau sa fie socat/a. Nu scriu ca sa ofer raspunsuri, ci ca sa gasesc.

Inca un inger acolo sus

Acest post este scris in memoria unei persoane deosebite care ne-a parasit mult prea repede.

Frankie McFall - b. October 29, 1991 - died too early.

O dimineata trista a fost ceea ce ne-a schimbat vietile. O singura veste a zdruncita lumi si a provocat tristete. Un singur adevar a distrus sperante. Totul a fost exact opusul a ceea ce ai fost si a ceea ce ai ramas in sufletul nostru.

Se zice ca cei buni mor repede. Tu nu ai murit. Inca esti langa noi dar mai ales esti in noi. In mintea noastra, in sufletul nostru, in inima noastra.

De cand am realizat ca ai plecat...de fapt nu am realizat asta. Nu pot sa vorbesc la trecut despre tine, nu pot sa constientizez faptul ca nu am sa te mai vad niciodata.

Rest in peace, babe! You will always be in our souls, minds and hearts! You will never be forgotten.

Un fel de religie. Cosmopolita.

O singura replica m-a facut sa fug cu gandul la o mie de idei. Si mi-a placut. Ea zice: "Bine atunci, ma duc si eu sa imi citesc Biblia". El, persoana care nu simte mare atractie fata de aceasta minunata opera literara: "Poftim???". Ea raspunde, de parca el ar fi trebuit sa inteleaga din prima: "Da. Cosmopolitan."

In fond si la urma urmei de ce nu? Totusi, suntem in secolul XXI. Societatea si moravurile ei s-au schimbat in ultimii 50 de ani mai mult decat in toata istoria ei, ar zice unii. Chiar si eu, dar parerea mea nu stiu cat de respectata este. Deocamdata. Unii cred ca "iarba" are un efect spiritual mult mai important decat cel ilegal. Si aici nu ma refer la pustii din ziua de azi care nu au inteles cuvantul "libertate". Ei au inteles ceva, dar total gresit.

De ce nu ar fi Cosmopolitan un fel de Biblie? Sunt foarte sigur ca revista are mult mai multi cititori fideli. Daca Biblia ofera credinciosilor cele 10 porunci, de ce nu ar putea aceasta cunoscuta scriere mondena sa ne ofere propriile porunci. Porunca 1. Niciodata sa nu te mariti cu Billy Bob Thornton ca sigur vei innebuni. Porunca 2. Nici macar o data sa nu zici ca secretara sotului tau este o femeie Ok. As putea sa continui, dar sunt sigur ca e destul de clar ceea ce insinuez.

Apoi, bineinteles, avem pilde demne de povestit generatiei urmatoare. Fiecare din noi, sau poate nu, isi doreste sa stie de ce Brad Pitt si-a lasat acea hidoasa barba. Daca va intrebati in continuare de ce, inseamna ca nu ati citit ultima "scriptura" de luna asta din State. Raspunsul e simplu: cica nu il mai intereseaza Angelina. Nu consider ca e foarte interesant. Sau important. Dar poate nici motivul pentru care Moise nu a intrat in Taramul Fagaduintei nu satisface curiozitatea sau foamea de cunostinta a unora. Alta pilda, putin mai grafica, sau mai bine zis, doar grafica, este pozitia lunii. Ofera multe impliniri si invataminte pentru ambele sexe, dar nu cred ca intra la categoria "pilde pentru copiii". Tot ce urmeaza este... "Cosmopolitan pe intelesul fetelor sub 15 ani" si eventual o socanta Reforma, care sa ne arate adevarata cale spre implinirea spirituala.

Pe final, pot sa zic ca astept cu emotie, cele 10 legi ale decoratiunilor interioare si Noul Testament al celor din TOP 100 Forbes.

nu un inceput clasic

Nu am de gand sa incep cu expresiile clasice cum ar fi "e prima oara cand scriu", "ma adresez voua cititorilor", "am emotii"... Nu, nu e prima oara cand scriu, nu am emotii si in nici intr-un caz nu scriu pt cineva inafara de mine. Poate sunt intradevar egocentric. Dar nu am sa mint. Nu am sa mai mint.

De ce cafea fierbinte? sunt sigur ca nu ar vrea nimeni in mod special sa stie, dar EU simt nevoia sa explic.

Cafea...diferite conotatii, diferite intelesuri, diferite pareri. Cafeaua este un fel de trecere la maturitate. Atunci cand copilul gaseste apa fierbinte cu o culoare usor dubioasa si cu gust amar un fel de binecuvantare a diminetii, atunci el nu mai e copil. Pentru unii, poate cafeaua e doar lichidul care merge cel mai bine cu tigara. Ceva cald, care sa iti mai dreaga tusea aia urata. Dar pentru mine, cafeaua e o arta. Iti ofera sentimente. Iti readuce anumite momente. Iti ofera stari. Are diversitate. Caffe latte, cappuccino, cappuccino vienez, espresso... varietate.

Fierbinte. Nu reprezinta durerea, sa stii. E doar pasiune, culoare, miros puternic si senzatia usoare de alunecare in trezire. Doar atat.

Discutiile mele cu alter-ego-ul meu nu sunt mereu filozofice. De fapt, nu prea sunt. De cele mai multe ori nici macar nu sunt demne de pus pe un blog, nici macar nu au importanta sa strice o bucata de hartie...dar uneori, desi el este cel pesimist, melancolic, morocanos dar mai ales cretin, facem o echipa pe cinste. Poate voi murdari acest blog cu ele.