Wednesday 23 June 2010

Usor confuz

Avand in vedere ca mi-am mai deschis un blog, acum sunt usor confuz ce ar trebui sa fac cu 2. Trebuie sa recunosc ca nu stiu de ce l-am facut pe cel de pe tumblr, dar acum trebuie sa am "grija" de amandoua si nu stiu cum. Sunt sigur ca mi-ar fi usosr sa postez mai mult pe unul din ele, dar parca il dezamagesc pe celalalt. Asa ca m-am gandit ca poate ar trebui sa am 2 teme. Pe fiecare blog sa scriu doar un anumit tip de post-uri. Si eventual daca consider ca unele sunt bune, le voi posta in ambele parti. Asa ca, de azi, pe cafeafierbinte vor fi posturi de critica politica, economica, sociala si culturala iar pe celalalt vor fi doar daily stuff si opinii.

Totusi, daca cineva are vreo idee in legatura cu modul in care as putea sa scriu pe cele 2 blog-uri, mi-as dori din tot sufletul sa imi spuna si mie. Sau bineinteles, orice alta parere despre ceea ce scriu in general.


Friday 11 June 2010

Revin la lipsuri

Incep iar sa critic, pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine. Si da, este si autocritica pentru ca toti gresim.

Ce ma deranjeaza cel mai mult la lumea din jurul meu este ignoranta. Inteleg ca nu toti ne nastem destepti, nu toti stim tot ce este de stiut, dar la naiba, puteti sa faceti un efort! De ce nu intelege lumea ca, totusi, este bine sa stii lucruri, este bine sa intelegi ce se intampla in jurul tau si cel mai tare, este bine sa accepti. Acceptarea si respectul diferentelor culturale si sociale se face prin cunoasterea lor.

De foarte multe ori am dat de oameni care aveau o lipsa acuta de cunostinte generale si care nu aveau nici o inclinare spre a umple acest gol. Dar niciodata nu mi-am dat seama ca pot fi atat de multi.

Cu totii vorbim despre rasism, despre discriminare si ura intre rase. Lucrul acesta exista pentru ca nu stim sa acceptam si asa cum am spus mai sus, asta e cauzata de lipsa de informatie. Care chiar nu sunt greu de accesat, dar sunt mai greu de asimilat de niste minti inchise ermetic. Adica, de ce sa stie el, romanul umplut de libertate prost inteleasa, de ce sa roaga "mustaciosii aia de turci tot timpul, de parca le-ar da Dumnezeu sa manance". In primul rand e Allah. In al doilea rand, fiecare are traditii diferite, fiecare crede in lucruri diferite si face lucruri diferite. Foarte greu de inteles, ca doar romanii sunt centrul universului si toti trebuie sa fie ca ei. Si sa nu crezi ca doar noi suntem asa. O zic din proprie experienta.

O persoana indiferenta duce o viata plina de goluri, lacune si lipsuri. Monotonie si plafonare. Nu fi asa. Niciodata nu ai sa stii totul, dar poti sa fii cu o carte mai aproape de acest vis.

Thursday 10 June 2010

Ma enerveaza

Doar postul asta va fi despre ceea ce am abordat pe blog inainte, adica sentimente.

In ultimul timp am realizat cat de greu este sa te incurci cu sentimente si cat de usor este sa te pierzi in ele. Crezi ca ai uitat, ca nu mai esti ceea ce ai fost, dar se intampla un singur lucru mic, o seara in oras, care sa schimbe total totul. Si sa aiba un efect total nociv pentru fericire. Sau pentru o viata fara griji si complicatii, cum imi place acum.

Lumea reactioneaza diferit la ceea ce simt, de multe ori gresit. Mai ales cand ma port eu ciudat, ceea ce se intampla destul de des. Sunt mult prea confuz sa vad lucrurile pe care le fac intr-o lumina sincera si chiar nu vreau sa risc. Dar de multe ori reactionez ca un copil care vrea sa se ascunda dar totusi sa fie relativ usor de gasit. Stiu ca e greu sa fiu inteles, mi-as dori sa ma pot intelege si eu.

Nu e vorba de dragoste. Imi doresc din tot sufletul ca cei care citesc asta, daca citeste cineva, sa inteleaga clar ca astfel de sentimente nu ma incearca acum. Poate doar nevoie de afectiune uneori sau ramasite de sentimente uitate, de fapt aruncate cu o intentie clara de a scapa de ele.

Si asta sper sa fie ultimul post care sa aiba legatura cu sentimente.

Monday 10 May 2010

Oamenii de rand

Avand avantajul de a locui in alta tara de aproximativ un an si jumatate, reusesc de multe ori sa privesc situatia actuala din Romania din exterior. Poate reusesc sa vad lucrurile diferit sau doar fara sa fiu in contact direct cu ceea ce se intampla, dar cu siguranta am ajuns la un prag de acceptare senzational de redus fata de idiotenia din tara noastra.

Dupa cum am zis si in postul precedent ne plangem cu totii de ceea ce se intampla. Asta arata clar care este mentalitatea poporului roman. Nu amintesc sa fi citit intr-una din cronicile vechi despre poporul romanesc dandu-se cu capul de pereti sub suzeranitatea turceasca. NU! Ori acceptau ori luptau pentru schimbare. Sincer, in momentul de fata nu vad posibila o revolutie, chiar daca ne-ar omori cineva cu miile. Nu incerc sa indrum pe nimeni spre o revolutie, nu incerc sa propun o schimbare violenta sau de catifea, doar incerc sa deschid niste ochi care nu stiu daca se pot deschide. Dar deja aici este vorba de pesimismul meu natural. Oricum, ca natiune am ajuns sa ne uitam trecutul, chiar sa ne batem joc de el, sa ignoram traditia si renumele pe care le-am AVUT si nu stim cum sa le aducem inapoi. Am fost foarte impresionat de un grup de hackeri romani care au atacat ziarele mari din Europa, criticandu-le atitudinea fata de tara noastra si modul in care suntem perceputi. Ei au reusit sa isi aminteasca despre istoria noastra, despre ceea ce ar trebui sa fim si au realizat cum ar trebui sa ne priveasca cei din Occident. Pe langa aprecierea mea profunda fata de acest protest, citirea acestei stiri mi-a ridicat 2 intrebari. 1. De ce a durat atat de mult? 2. De ce sunt atat de putini care lupta pentru schimbare si pentru tara noastra?

Toti vor strazi curate dar asta nu ii impiedica sa isi arunge gunoiul de la geam, eventual sa vada toata lumea cine e sefu' cartierului sau deseuri interesante mai au ei prin casa. Totul se face acum in vazul tuturor, pornind de la mita si hotie terminand cu divorturi si certuri. Cui ii trebuie cultura, respect si civilizatie cand poate sa se multumeasca cu un manelist care se desparte de marea lui iubire?De ce vrem mai mult cand ne multumim cu jegul pe care il avem si il promovam?

Sunday 9 May 2010

Incep

Incepem studiul de caz.

Populatie: aproximativ 22 milioane. Capitala: ceea ce candva era numit Micul Paris. Actualmente: no comment. Situatie economica medie a populatie: cat mai jos cu putinta. Profil politic: haotic cu multe urme de maini bagate pana la umar, miros de vorbe in vant si urme de muscaturi (sau pupaturi in anumite zone). Reactia populatiei la situatia actuala: stupida.

Majoritatea populatiei tarii noastre a ajuns sa duca o viata absolut inutila. De ce zic asta? Pentru ca ne complacem in lucruri complet inutile. Ceea a ajuns important pentru romanul standard? Stirile de la ora 5, in care afla cati alti romani si-au ucis copiii si sotiile, scandaluri idioate intre Bote si blonda lui artificiala, barfa de pe banca din fata blocului si eventual multe seminte sau filmele de mana a4a care ne dau imagini dintr-un occident de acum 30 de ani si avem impresia ca suntem ca ei. Suntem ca ceea ce era acum 30 de ani. Cel putin. Toata lumea cere o schimbare dar nimeni nu realizeaza ca schimbarea ar trebui sa inceapa de la ei. E suficient ca 10% din populatia tarii sa se schimbe pentru a crea un "snowball" effect si a aduce intr-un final ceea ce ne dorim cu totii.

Ne plangem de politicieni. Nu inteleg de ce facem asta, pentru ca noi nu avem asa ceva. Sistemul privit din exterior este complet gresit. Din interior e perfect. Ascensiunea unui tanar care doreste sa schimbe ceva are 3 mari pasi. Pasul 1: el/ea isi doreste cu adevarat sa fie diferit de "comunistii" care tot ce fac este sa fure si sa distruga si vrea sa ajute cat poate populatia si sa le schimbe viata mediocra. Are zel, are idealuri si nu uita de unde pleaca. Pasul 2: inainteaza in pozitie pana cand ajunge la cel mai important prag. El/ea a crezut mereu ca nu va fi nevoit/nevoita sa faca compromisuri. Acum are de ales. Sa pupe in c*r o persoana pe care a detestat-o mereu si sa sustina actiunile lor murdare ori sa plece. Nu exista optiunile clasic umane legate de instinct: fight sau flight. Nu poate alege intre a lupta contra sistemului sau a renunta complet pentru ca de fapt este acelasi lucru. Oricare din aceste variante inseamna insucces. Pasul 3: ajunge acolo sus. Mereu la televizor, mereu zambind, mereu promitand, mereu furand. Niciodata nu lupta pentru binele nostru ci doar pentru binele personal. Niciodata nu isi respecta cuvantul dat si clar ia mai mult decat da.


Sunday 18 April 2010

Privire de ansamblu


Cand ai timp, observi. Cand nu, doar vezi.


Multi oameni, multe bagaje, voci, limbi si dialecte. Pungi cu parfumuri putin mai ieftine, directii diferite, dar acelasi scop. Intr-un aeroport aglomerat foarte rar ai timp sa vezi ce se intampla cu adevarat. Varietatea este cuvantul de baza. Pornind de la nationalitati terminand cu stari si sentimente. Numele unui bar pe care l-am zarit descrie perfect cum aeroportul reprezinta o celula din....NETWORK.


Doi oameni de afaceri s-au intalnit intr-o cafenea, amandoi venind din directii diferite. Intalnirea nu dureaza mai mult de 15 minute, poate de fapt in programul lor a durat vreo 14. Si fiecare pleaca in directii diferite. Dar intalnirea chiar a existat, a fost programata si nu o sa stim niciodata ce efect a avut.


Mii de oameni, mii de genti. Poate chiar sunt singurul care isi pune intrebari incuietoare precum: "Oare ce are el/ea in geanta?" O doamna cu un bronz putin exagerat, buze putin prea artificiale si mers mult prea exersat isi foloseste Blackberry-ul cu multa, prea multa poate, experienta. Nu are mai mult de 25, dar din "Perfumes" iese iubitul, usor peste 59. Singurul lucru la care ma gandesc... "El oare ce are in geanta?" Sau buzunar.


Cand esti intr-un aeroport, chiar nu conteaza in care esti. Toate sunt la fel, dar au arome diferite. Peste tot se vorbeste engleza, desi cu siguranta nu esti intr-o tara in care engleza e limba oficiala. Originalitatea si si apartenenta dispare. peste tot gasesti aceleasi lucruri in duty-free, lumea alearga la fel, mirosurile sunt aceleasi si toaletele identice. In toate oamenii citesc ziare si carti usoare, isi verifica e-mailurile, se uita uimiti la articolele de lux sau cauta disperati o Smoking Zone sa fumeze grabiti 2 tigari inainte de urmatorul zbor. Dar nu in toate e un tip care scrie si observa.

Monday 8 March 2010

Mana cereasca...barfa!


E oficial! Barbatii chiar barfesc mai mult decat femeile. Daca stau bine si ma gandesc, barbatii barfesc LA FEL DE MULT ca femeile. Hai sa nu le subestimam. Acum serios, ce ar fi viata asta plina de rutina daca nu am avea sare si piper, sa facem lucrurile putin mai interesante? Cu siguranta barfa e sarea.

Se zice ca o data ce ai spus cuiva un lucru pe care tu il consideri secret, acea informatie isi pierde statutul de secret. Si e logic, nu? Comparand cele 2 sexe nu avem de ce sa spunem ca femeile tind sa barfeasca mai mult. Exista conceptia gresita ca ele au mai mult timp, deci mai multe conversatii fara rost din punct de vedere masculin, dar pline de informatii...pretioase. Daca sunt asa de pretioase de ce le impart? Haine nu pot sa imparta, dar vorbe da.


Ei bine, acelasi lucru e si la barbati. Indiferent ca e vorba de colegul nesuferit sau fundul blondei platinate, spunem si noi mereu: "Nu ar trebui sa iti zic, dar..." De ce nu ne-am bucura de o portie zdravana de ras, soc prefacut sau privirile de rigoare? 3 barbati vorbind intre ei nu inseamna obligatoriu meciului de aseara. Poate doar impartasesc "secrete" despre nevasta colegului. Sau poate chiar detalii.


In lumea barfei, si nu ma refer la un fel de New York si o tipa care cica stie tot, cel mai important lucru e sursa. Sau cel mai bine sursele. Oooo, da. Sursele. Trebuie tratate cu respect, ca niste VIP-uri intr-un hotel de 5 stele. Ele insele trebuie sa fie de 5 stele. E foarte curios cum totul se bazeaza pe incredere in ecuatia TU si SURSELE. Ironic, nu? Alt lucru de tinut minte e Banca Favorilor. Sau Banca Informatiilor. Ofera informatii si primesti inapoi. Cu cat informatiile sunt mai pretioase, cu atat mai bine, pentru ca asta primesti in schimb. Serviciu contra serviciu. Ma ajuti, te ajut. Simplu.


Ceea ce trebuie de tinut minte, MEREU, este ca niciodata nu trebuie sa vorbesti despre tine. Niciodata sa nu spui un "secret" cuiva. Chiar daca persoana e beata si zice ca sigur uita pana maine, NICIODATA SA NU ZICI NIMIC. Si sa nu crezi ca daca vorbesti despre X lui Y, X nu va afla. E simplu ca o ecuatie de gradul I. In lumea barfei TOTUL SE AFLA. E doar o chestie de timp. Sau cat de mult bullshit se adauga unei barfe "mici". Snowball effect. Telefonul fara fir. De fapt barfa e high-tech acum. Wireless.


In lumea barfei, e ca in business. Trebuie sa calci in picioare sa nu fii calcat. Si uneori mai ierti unii parteneri ai jocului, ca nu te uita. Totul e strategie. La asta, noi barbatii, mai avem putin de mancat sa ajungem ca femeile.