Monday 10 May 2010

Oamenii de rand

Avand avantajul de a locui in alta tara de aproximativ un an si jumatate, reusesc de multe ori sa privesc situatia actuala din Romania din exterior. Poate reusesc sa vad lucrurile diferit sau doar fara sa fiu in contact direct cu ceea ce se intampla, dar cu siguranta am ajuns la un prag de acceptare senzational de redus fata de idiotenia din tara noastra.

Dupa cum am zis si in postul precedent ne plangem cu totii de ceea ce se intampla. Asta arata clar care este mentalitatea poporului roman. Nu amintesc sa fi citit intr-una din cronicile vechi despre poporul romanesc dandu-se cu capul de pereti sub suzeranitatea turceasca. NU! Ori acceptau ori luptau pentru schimbare. Sincer, in momentul de fata nu vad posibila o revolutie, chiar daca ne-ar omori cineva cu miile. Nu incerc sa indrum pe nimeni spre o revolutie, nu incerc sa propun o schimbare violenta sau de catifea, doar incerc sa deschid niste ochi care nu stiu daca se pot deschide. Dar deja aici este vorba de pesimismul meu natural. Oricum, ca natiune am ajuns sa ne uitam trecutul, chiar sa ne batem joc de el, sa ignoram traditia si renumele pe care le-am AVUT si nu stim cum sa le aducem inapoi. Am fost foarte impresionat de un grup de hackeri romani care au atacat ziarele mari din Europa, criticandu-le atitudinea fata de tara noastra si modul in care suntem perceputi. Ei au reusit sa isi aminteasca despre istoria noastra, despre ceea ce ar trebui sa fim si au realizat cum ar trebui sa ne priveasca cei din Occident. Pe langa aprecierea mea profunda fata de acest protest, citirea acestei stiri mi-a ridicat 2 intrebari. 1. De ce a durat atat de mult? 2. De ce sunt atat de putini care lupta pentru schimbare si pentru tara noastra?

Toti vor strazi curate dar asta nu ii impiedica sa isi arunge gunoiul de la geam, eventual sa vada toata lumea cine e sefu' cartierului sau deseuri interesante mai au ei prin casa. Totul se face acum in vazul tuturor, pornind de la mita si hotie terminand cu divorturi si certuri. Cui ii trebuie cultura, respect si civilizatie cand poate sa se multumeasca cu un manelist care se desparte de marea lui iubire?De ce vrem mai mult cand ne multumim cu jegul pe care il avem si il promovam?

Sunday 9 May 2010

Incep

Incepem studiul de caz.

Populatie: aproximativ 22 milioane. Capitala: ceea ce candva era numit Micul Paris. Actualmente: no comment. Situatie economica medie a populatie: cat mai jos cu putinta. Profil politic: haotic cu multe urme de maini bagate pana la umar, miros de vorbe in vant si urme de muscaturi (sau pupaturi in anumite zone). Reactia populatiei la situatia actuala: stupida.

Majoritatea populatiei tarii noastre a ajuns sa duca o viata absolut inutila. De ce zic asta? Pentru ca ne complacem in lucruri complet inutile. Ceea a ajuns important pentru romanul standard? Stirile de la ora 5, in care afla cati alti romani si-au ucis copiii si sotiile, scandaluri idioate intre Bote si blonda lui artificiala, barfa de pe banca din fata blocului si eventual multe seminte sau filmele de mana a4a care ne dau imagini dintr-un occident de acum 30 de ani si avem impresia ca suntem ca ei. Suntem ca ceea ce era acum 30 de ani. Cel putin. Toata lumea cere o schimbare dar nimeni nu realizeaza ca schimbarea ar trebui sa inceapa de la ei. E suficient ca 10% din populatia tarii sa se schimbe pentru a crea un "snowball" effect si a aduce intr-un final ceea ce ne dorim cu totii.

Ne plangem de politicieni. Nu inteleg de ce facem asta, pentru ca noi nu avem asa ceva. Sistemul privit din exterior este complet gresit. Din interior e perfect. Ascensiunea unui tanar care doreste sa schimbe ceva are 3 mari pasi. Pasul 1: el/ea isi doreste cu adevarat sa fie diferit de "comunistii" care tot ce fac este sa fure si sa distruga si vrea sa ajute cat poate populatia si sa le schimbe viata mediocra. Are zel, are idealuri si nu uita de unde pleaca. Pasul 2: inainteaza in pozitie pana cand ajunge la cel mai important prag. El/ea a crezut mereu ca nu va fi nevoit/nevoita sa faca compromisuri. Acum are de ales. Sa pupe in c*r o persoana pe care a detestat-o mereu si sa sustina actiunile lor murdare ori sa plece. Nu exista optiunile clasic umane legate de instinct: fight sau flight. Nu poate alege intre a lupta contra sistemului sau a renunta complet pentru ca de fapt este acelasi lucru. Oricare din aceste variante inseamna insucces. Pasul 3: ajunge acolo sus. Mereu la televizor, mereu zambind, mereu promitand, mereu furand. Niciodata nu lupta pentru binele nostru ci doar pentru binele personal. Niciodata nu isi respecta cuvantul dat si clar ia mai mult decat da.