Dupa cum am zis si in postul precedent ne plangem cu totii de ceea ce se intampla. Asta arata clar care este mentalitatea poporului roman. Nu amintesc sa fi citit intr-una din cronicile vechi despre poporul romanesc dandu-se cu capul de pereti sub suzeranitatea turceasca. NU! Ori acceptau ori luptau pentru schimbare. Sincer, in momentul de fata nu vad posibila o revolutie, chiar daca ne-ar omori cineva cu miile. Nu incerc sa indrum pe nimeni spre o revolutie, nu incerc sa propun o schimbare violenta sau de catifea, doar incerc sa deschid niste ochi care nu stiu daca se pot deschide. Dar deja aici este vorba de pesimismul meu natural. Oricum, ca natiune am ajuns sa ne uitam trecutul, chiar sa ne batem joc de el, sa ignoram traditia si renumele pe care le-am AVUT si nu stim cum sa le aducem inapoi. Am fost foarte impresionat de un grup de hackeri romani care au atacat ziarele mari din Europa, criticandu-le atitudinea fata de tara noastra si modul in care suntem perceputi. Ei au reusit sa isi aminteasca despre istoria noastra, despre ceea ce ar trebui sa fim si au realizat cum ar trebui sa ne priveasca cei din Occident. Pe langa aprecierea mea profunda fata de acest protest, citirea acestei stiri mi-a ridicat 2 intrebari. 1. De ce a durat atat de mult? 2. De ce sunt atat de putini care lupta pentru schimbare si pentru tara noastra?
Toti vor strazi curate dar asta nu ii impiedica sa isi arunge gunoiul de la geam, eventual sa vada toata lumea cine e sefu' cartierului sau deseuri interesante mai au ei prin casa. Totul se face acum in vazul tuturor, pornind de la mita si hotie terminand cu divorturi si certuri. Cui ii trebuie cultura, respect si civilizatie cand poate sa se multumeasca cu un manelist care se desparte de marea lui iubire?De ce vrem mai mult cand ne multumim cu jegul pe care il avem si il promovam?