Wednesday 24 February 2010

O zi normala

Suna ceasul. Vocea morocanoasa si plina de frustrare striga ragusita: “Nu iar! De ce e dimineata deja? Nu ma mai uit niciodata la OTV.” Coboara din pat cu nervi, taraie picioarele pana la baie si nu nimereste. Copiii trebuie treziti.

E galagie in casa. Nu imi gasesc hainele. Unde imi sunt sosetele, femeie? In bucatarie miroase a cafea si a coruptie. E televizorul la maxim si afla toata familia cat a mai furat Ridzi. Fata cea mare clar arata ca o pitzi, dar de ce sa ii explice parintii ca buzele tuguiate in poze nu ajuta cu nimic in viata? Cafeaua ieftina nu isi face efectul nici acum. Au plecat cu toti unde au treaba. In fata blocului, gunoaie. Scapa cu pofta o injuratura. “De ce ii platim si pe astia daca nu fac nimic?”. Arunca pachetul gol de tigari langa o sticla de Frutti Fresh.

Trafic infernal. In 335 miroase a muncitorime. Si a nervi. Sta pe un scaun. Il inghesuie semnul albastru, pe care e desenat un barbat cu un bat in mana. Femeia care sta in picioare, se tine cu greu de bara, bara de care atarna toti 70 si ceva de ani ai ei. “De ce sa ma ridic? Ea ar face asa ceva daca m-ar vedea obosit? Si eu sunt batran si am si eu drepturi, ca nah, Romania e o tara libera! Noroc cu democratia asta.” Coboara la prima.

“Ce idiot si ala! Normal ca l-am calcat pe mana, ce cauta el sa deschida rampa aia?” Tuseste, si pe trotuar, chiar langa banca pe care o femeie admira ce a ramas din Vechiul Paris, aterizeaza o chestie galben verzuie. De la tigari. Ajunge la munca. Acelasi ghiseu, care o data cu el a ajuns din ce in ce mai gri. Intra in starea de munca. Sictir, nervi, “Nu la ghiseul asta doamna! Chiar nu stii sa citesti?” Pauza de tigara. Se lupta inca 5 minute cu batranii care s-au trezit atat de dimineata sa isi plateasca impozitul. “Nu au ce face acasa, de aia!” Apoi vine singura pauza pe care o are. De pranz. Adica felul intai o bere, desert o gura de votca din sticla de rezerva. Continua munca, nervos ca trebuie sa faca el ceaa ce face. Pleaca mai devreme cu 17 minute. Doar a fost o zi grea.

In statie tot ce poti face e sa fumezi, sa te holbezi la lume, sa dai din cap ofuscat cand vezi astia din noua generatie cu pantalonii in vine. Drogati cu totii. Vine iar autobuzul. “Baba idioata, vroia sa coboare prima.” Acelasi miros. Alt scaun dar tot fara bilet. “Sa plateasca aia cu multi bani, nu eu”. Ajunge in fata blocului, gunoiul nu mai e acolo. Arunca pachetul de tigari, care aterizeaza langa un pachet de L&M si o sticla de Frutti Fresh, uitate. Tranteste usa si arunca haina in cuier.

“E gata masa? Mi-e foame. Macar atat puteti sa faceti si voi, ca doar eu muncesc pana tarziu”. E ora 5.47. Injura nevasta de 2 ori, fata e tot plecata, e printr-un BMW obosit de drumuri proaste. Intr-un tarziu junge si ea acasa, e noapte, dar are un inel nou. “Bravo fetita mea! Asa tre’ sa le faci la fraieri. Ca nu are minte astia!”. E tarziu.

Arunca sosetele pe hol, da drumul la televizor. E senzational in direct. “Noapte buna, fa.”

Tuesday 9 February 2010

Asta da pasiune


Pana acum o saptamana si un pic ma intrebam de foarte multe ori care este pasiunea mea. Am realizat ca, desi de multe ori am fost intrebat acest lucru, poate chiar de prea multe ori, nu stiam ce sa raspund. Dar cred ca am gasit raspunsul.

"Orice intrebare care poate fi formulata, cu siguranta are si un raspuns."

Va puteti da seama cate intrebari imi pun zilnic? De foarte multe ori regret ca am aceasta pofta de raspunsuri. Pofta care nu poate fi satisfacuta. Satisfactia aflarii unui raspuns este ca un orgasm interior. Ceea ce imi este cel mai usor sa aflu sunt lucrurile care nu au legatura cu mine. Automat cel mai greu imi este sa aflu cine si cum sunt cu adevarat.

Cea mai simpla metoda de a afla ceea ce te caracterizeaza ca persoana este sa afli ceea ce nu esti. Pare simplu, nu? Chiar este. O data ce incerci ceva si nu iti place, automat de reprezinta faptul ca NU esti acel lucru. De aceea exista liberul arbitru. Posibilitatea de a alege ne este oferita pentru a experimenta, si astfel a afla ceea ce suntem.

Pasiunea mea este sa scriu. Si voi scrie orice. Scopul este sa las o impresie. Sincer nu imi pasa daca va fi o impresie buna sau nu, dar cat timp primesc un raspuns de la cel care citeste inseamna ca am creat o impresie. Nu ma intereseaza daca fac pe cineva sa zambeasca sau sa fie socat/a. Nu scriu ca sa ofer raspunsuri, ci ca sa gasesc.

Monday 8 February 2010

Inca un inger acolo sus


Acest post este scris in memoria unei persoane deosebite care ne-a parasit mult prea repede.

Frankie McFall - b. October 29, 1991 - died too early.

O dimineata trista a fost ceea ce ne-a schimbat vietile. O singura veste a zdruncita lumi si a provocat tristete. Un singur adevar a distrus sperante. Totul a fost exact opusul a ceea ce ai fost si a ceea ce ai ramas in sufletul nostru.
Se zice ca cei buni mor repede. Tu nu ai murit. Inca esti langa noi dar mai ales esti in noi. In mintea noastra, in sufletul nostru, in inima noastra.
De cand am realizat ca ai plecat...de fapt nu am realizat asta. Nu pot sa vorbesc la trecut despre tine, nu pot sa constientizez faptul ca nu am sa te mai vad niciodata.

Rest in peace, babe! You will always be in our souls, minds and hearts! You will never be forgotten.




Monday 1 February 2010

Un fel de religie. Cosmopolita.


O singura replica m-a facut sa fug cu gandul la o mie de idei. Si mi-a placut. Ea zice: "Bine atunci, ma duc si eu sa imi citesc Biblia". El, persoana care nu simte mare atractie fata de aceasta minunata opera literara: "Poftim???". Ea raspunde, de parca el ar fi trebuit sa inteleaga din prima: "Da. Cosmopolitan."
In fond si la urma urmei de ce nu? Totusi, suntem in secolul XXI. Societatea si moravurile ei s-au schimbat in ultimii 50 de ani mai mult decat in toata istoria ei, ar zice unii. Chiar si eu, dar parerea mea nu stiu cat de respectata este. Deocamdata. Unii cred ca "iarba" are un efect spiritual mult mai important decat cel ilegal. Si aici nu ma refer la pustii din ziua de azi care nu au inteles cuvantul "libertate". Ei au inteles ceva, dar total gresit.
De ce nu ar fi Cosmopolitan un fel de Biblie? Sunt foarte sigur ca revista are mult mai multi cititori fideli. Daca Biblia ofera credinciosilor cele 10 porunci, de ce nu ar putea aceasta cunoscuta scriere mondena sa ne ofere propriile porunci. Porunca 1. Niciodata sa nu te mariti cu Billy Bob Thornton ca sigur vei innebuni. Porunca 2. Nici macar o data sa nu zici ca secretara sotului tau este o femeie Ok. As putea sa continui, dar sunt sigur ca e destul de clar ceea ce insinuez.
Apoi, bineinteles, avem pilde demne de povestit generatiei urmatoare. Fiecare din noi, sau poate nu, isi doreste sa stie de ce Brad Pitt si-a lasat acea hidoasa barba. Daca va intrebati in continuare de ce, inseamna ca nu ati citit ultima "scriptura" de luna asta din State. Raspunsul e simplu: cica nu il mai intereseaza Angelina. Nu consider ca e foarte interesant. Sau important. Dar poate nici motivul pentru care Moise nu a intrat in Taramul Fagaduintei nu satisface curiozitatea sau foamea de cunostinta a unora. Alta pilda, putin mai grafica, sau mai bine zis, doar grafica, este pozitia lunii. Ofera multe impliniri si invataminte pentru ambele sexe, dar nu cred ca intra la categoria "pilde pentru copiii". Tot ce urmeaza este... "Cosmopolitan pe intelesul fetelor sub 15 ani" si eventual o socanta Reforma, care sa ne arate adevarata cale spre implinirea spirituala.

Pe final, pot sa zic ca astept cu emotie, cele 10 legi ale decoratiunilor interioare si Noul Testament al celor din TOP 100 Forbes.