Privire de ansamblu

Cand ai timp, observi. Cand nu, doar vezi.

Multi oameni, multe bagaje, voci, limbi si dialecte. Pungi cu parfumuri putin mai ieftine, directii diferite, dar acelasi scop. Intr-un aeroport aglomerat foarte rar ai timp sa vezi ce se intampla cu adevarat. Varietatea este cuvantul de baza. Pornind de la nationalitati terminand cu stari si sentimente. Numele unui bar pe care l-am zarit descrie perfect cum aeroportul reprezinta o celula din....NETWORK.

Doi oameni de afaceri s-au intalnit intr-o cafenea, amandoi venind din directii diferite. Intalnirea nu dureaza mai mult de 15 minute, poate de fapt in programul lor a durat vreo 14. Si fiecare pleaca in directii diferite. Dar intalnirea chiar a existat, a fost programata si nu o sa stim niciodata ce efect a avut.

Mii de oameni, mii de genti. Poate chiar sunt singurul care isi pune intrebari incuietoare precum: "Oare ce are el/ea in geanta?" O doamna cu un bronz putin exagerat, buze putin prea artificiale si mers mult prea exersat isi foloseste Blackberry-ul cu multa, prea multa poate, experienta. Nu are mai mult de 25, dar din "Perfumes" iese iubitul, usor peste 59. Singurul lucru la care ma gandesc... "El oare ce are in geanta?" Sau buzunar.

Cand esti intr-un aeroport, chiar nu conteaza in care esti. Toate sunt la fel, dar au arome diferite. Peste tot se vorbeste engleza, desi cu siguranta nu esti intr-o tara in care engleza e limba oficiala. Originalitatea si si apartenenta dispare. peste tot gasesti aceleasi lucruri in duty-free, lumea alearga la fel, mirosurile sunt aceleasi si toaletele identice. In toate oamenii citesc ziare si carti usoare, isi verifica e-mailurile, se uita uimiti la articolele de lux sau cauta disperati o Smoking Zone sa fumeze grabiti 2 tigari inainte de urmatorul zbor. Dar nu in toate e un tip care scrie si observa.

Mana cereasca...barfa!

E oficial! Barbatii chiar barfesc mai mult decat femeile. Daca stau bine si ma gandesc, barbatii barfesc LA FEL DE MULT ca femeile. Hai sa nu le subestimam. Acum serios, ce ar fi viata asta plina de rutina daca nu am avea sare si piper, sa facem lucrurile putin mai interesante? Cu siguranta barfa e sarea.

Se zice ca o data ce ai spus cuiva un lucru pe care tu il consideri secret, acea informatie isi pierde statutul de secret. Si e logic, nu? Comparand cele 2 sexe nu avem de ce sa spunem ca femeile tind sa barfeasca mai mult. Exista conceptia gresita ca ele au mai mult timp, deci mai multe conversatii fara rost din punct de vedere masculin, dar pline de informatii...pretioase. Daca sunt asa de pretioase de ce le impart? Haine nu pot sa imparta, dar vorbe da.

Ei bine, acelasi lucru e si la barbati. Indiferent ca e vorba de colegul nesuferit sau fundul blondei platinate, spunem si noi mereu: "Nu ar trebui sa iti zic, dar..." De ce nu ne-am bucura de o portie zdravana de ras, soc prefacut sau privirile de rigoare? 3 barbati vorbind intre ei nu inseamna obligatoriu meciului de aseara. Poate doar impartasesc "secrete" despre nevasta colegului. Sau poate chiar detalii.

In lumea barfei, si nu ma refer la un fel de New York si o tipa care cica stie tot, cel mai important lucru e sursa. Sau cel mai bine sursele. Oooo, da. Sursele. Trebuie tratate cu respect, ca niste VIP-uri intr-un hotel de 5 stele. Ele insele trebuie sa fie de 5 stele. E foarte curios cum totul se bazeaza pe incredere in ecuatia TU si SURSELE. Ironic, nu? Alt lucru de tinut minte e Banca Favorilor. Sau Banca Informatiilor. Ofera informatii si primesti inapoi. Cu cat informatiile sunt mai pretioase, cu atat mai bine, pentru ca asta primesti in schimb. Serviciu contra serviciu. Ma ajuti, te ajut. Simplu.

Ceea ce trebuie de tinut minte, MEREU, este ca niciodata nu trebuie sa vorbesti despre tine. Niciodata sa nu spui un "secret" cuiva. Chiar daca persoana e beata si zice ca sigur uita pana maine, NICIODATA SA NU ZICI NIMIC. Si sa nu crezi ca daca vorbesti despre X lui Y, X nu va afla. E simplu ca o ecuatie de gradul I. In lumea barfei TOTUL SE AFLA. E doar o chestie de timp. Sau cat de mult bullshit se adauga unei barfe "mici". Snowball effect. Telefonul fara fir. De fapt barfa e high-tech acum. Wireless.

In lumea barfei, e ca in business. Trebuie sa calci in picioare sa nu fii calcat. Si uneori mai ierti unii parteneri ai jocului, ca nu te uita. Totul e strategie. La asta, noi barbatii, mai avem putin de mancat sa ajungem ca femeile.

O zi normala

Suna ceasul. Vocea morocanoasa si plina de frustrare striga ragusita: “Nu iar! De ce e dimineata deja? Nu ma mai uit niciodata la OTV.” Coboara din pat cu nervi, taraie picioarele pana la baie si nu nimereste. Copiii trebuie treziti.

E galagie in casa. Nu imi gasesc hainele. Unde imi sunt sosetele, femeie? In bucatarie miroase a cafea si a coruptie. E televizorul la maxim si afla toata familia cat a mai furat Ridzi. Fata cea mare clar arata ca o pitzi, dar de ce sa ii explice parintii ca buzele tuguiate in poze nu ajuta cu nimic in viata? Cafeaua ieftina nu isi face efectul nici acum. Au plecat cu toti unde au treaba. In fata blocului, gunoaie. Scapa cu pofta o injuratura. “De ce ii platim si pe astia daca nu fac nimic?”. Arunca pachetul gol de tigari langa o sticla de Frutti Fresh.

Trafic infernal. In 335 miroase a muncitorime. Si a nervi. Sta pe un scaun. Il inghesuie semnul albastru, pe care e desenat un barbat cu un bat in mana. Femeia care sta in picioare, se tine cu greu de bara, bara de care atarna toti 70 si ceva de ani ai ei. “De ce sa ma ridic? Ea ar face asa ceva daca m-ar vedea obosit? Si eu sunt batran si am si eu drepturi, ca nah, Romania e o tara libera! Noroc cu democratia asta.” Coboara la prima.

“Ce idiot si ala! Normal ca l-am calcat pe mana, ce cauta el sa deschida rampa aia?” Tuseste, si pe trotuar, chiar langa banca pe care o femeie admira ce a ramas din Vechiul Paris, aterizeaza o chestie galben verzuie. De la tigari. Ajunge la munca. Acelasi ghiseu, care o data cu el a ajuns din ce in ce mai gri. Intra in starea de munca. Sictir, nervi, “Nu la ghiseul asta doamna! Chiar nu stii sa citesti?” Pauza de tigara. Se lupta inca 5 minute cu batranii care s-au trezit atat de dimineata sa isi plateasca impozitul. “Nu au ce face acasa, de aia!” Apoi vine singura pauza pe care o are. De pranz. Adica felul intai o bere, desert o gura de votca din sticla de rezerva. Continua munca, nervos ca trebuie sa faca el ceaa ce face. Pleaca mai devreme cu 17 minute. Doar a fost o zi grea.

In statie tot ce poti face e sa fumezi, sa te holbezi la lume, sa dai din cap ofuscat cand vezi astia din noua generatie cu pantalonii in vine. Drogati cu totii. Vine iar autobuzul. “Baba idioata, vroia sa coboare prima.” Acelasi miros. Alt scaun dar tot fara bilet. “Sa plateasca aia cu multi bani, nu eu”. Ajunge in fata blocului, gunoiul nu mai e acolo. Arunca pachetul de tigari, care aterizeaza langa un pachet de L&M si o sticla de Frutti Fresh, uitate. Tranteste usa si arunca haina in cuier.

“E gata masa? Mi-e foame. Macar atat puteti sa faceti si voi, ca doar eu muncesc pana tarziu”. E ora 5.47. Injura nevasta de 2 ori, fata e tot plecata, e printr-un BMW obosit de drumuri proaste. Intr-un tarziu junge si ea acasa, e noapte, dar are un inel nou. “Bravo fetita mea! Asa tre’ sa le faci la fraieri. Ca nu are minte astia!”. E tarziu.

Arunca sosetele pe hol, da drumul la televizor. E senzational in direct. “Noapte buna, fa.”

Asta da pasiune

Pana acum o saptamana si un pic ma intrebam de foarte multe ori care este pasiunea mea. Am realizat ca, desi de multe ori am fost intrebat acest lucru, poate chiar de prea multe ori, nu stiam ce sa raspund. Dar cred ca am gasit raspunsul.

"Orice intrebare care poate fi formulata, cu siguranta are si un raspuns."

Va puteti da seama cate intrebari imi pun zilnic? De foarte multe ori regret ca am aceasta pofta de raspunsuri. Pofta care nu poate fi satisfacuta. Satisfactia aflarii unui raspuns este ca un orgasm interior. Ceea ce imi este cel mai usor sa aflu sunt lucrurile care nu au legatura cu mine. Automat cel mai greu imi este sa aflu cine si cum sunt cu adevarat.

Cea mai simpla metoda de a afla ceea ce te caracterizeaza ca persoana este sa afli ceea ce nu esti. Pare simplu, nu? Chiar este. O data ce incerci ceva si nu iti place, automat de reprezinta faptul ca NU esti acel lucru. De aceea exista liberul arbitru. Posibilitatea de a alege ne este oferita pentru a experimenta, si astfel a afla ceea ce suntem.

Pasiunea mea este sa scriu. Si voi scrie orice. Scopul este sa las o impresie. Sincer nu imi pasa daca va fi o impresie buna sau nu, dar cat timp primesc un raspuns de la cel care citeste inseamna ca am creat o impresie. Nu ma intereseaza daca fac pe cineva sa zambeasca sau sa fie socat/a. Nu scriu ca sa ofer raspunsuri, ci ca sa gasesc.

Inca un inger acolo sus

Acest post este scris in memoria unei persoane deosebite care ne-a parasit mult prea repede.

Frankie McFall - b. October 29, 1991 - died too early.

O dimineata trista a fost ceea ce ne-a schimbat vietile. O singura veste a zdruncita lumi si a provocat tristete. Un singur adevar a distrus sperante. Totul a fost exact opusul a ceea ce ai fost si a ceea ce ai ramas in sufletul nostru.

Se zice ca cei buni mor repede. Tu nu ai murit. Inca esti langa noi dar mai ales esti in noi. In mintea noastra, in sufletul nostru, in inima noastra.

De cand am realizat ca ai plecat...de fapt nu am realizat asta. Nu pot sa vorbesc la trecut despre tine, nu pot sa constientizez faptul ca nu am sa te mai vad niciodata.

Rest in peace, babe! You will always be in our souls, minds and hearts! You will never be forgotten.

Un fel de religie. Cosmopolita.

O singura replica m-a facut sa fug cu gandul la o mie de idei. Si mi-a placut. Ea zice: "Bine atunci, ma duc si eu sa imi citesc Biblia". El, persoana care nu simte mare atractie fata de aceasta minunata opera literara: "Poftim???". Ea raspunde, de parca el ar fi trebuit sa inteleaga din prima: "Da. Cosmopolitan."

In fond si la urma urmei de ce nu? Totusi, suntem in secolul XXI. Societatea si moravurile ei s-au schimbat in ultimii 50 de ani mai mult decat in toata istoria ei, ar zice unii. Chiar si eu, dar parerea mea nu stiu cat de respectata este. Deocamdata. Unii cred ca "iarba" are un efect spiritual mult mai important decat cel ilegal. Si aici nu ma refer la pustii din ziua de azi care nu au inteles cuvantul "libertate". Ei au inteles ceva, dar total gresit.

De ce nu ar fi Cosmopolitan un fel de Biblie? Sunt foarte sigur ca revista are mult mai multi cititori fideli. Daca Biblia ofera credinciosilor cele 10 porunci, de ce nu ar putea aceasta cunoscuta scriere mondena sa ne ofere propriile porunci. Porunca 1. Niciodata sa nu te mariti cu Billy Bob Thornton ca sigur vei innebuni. Porunca 2. Nici macar o data sa nu zici ca secretara sotului tau este o femeie Ok. As putea sa continui, dar sunt sigur ca e destul de clar ceea ce insinuez.

Apoi, bineinteles, avem pilde demne de povestit generatiei urmatoare. Fiecare din noi, sau poate nu, isi doreste sa stie de ce Brad Pitt si-a lasat acea hidoasa barba. Daca va intrebati in continuare de ce, inseamna ca nu ati citit ultima "scriptura" de luna asta din State. Raspunsul e simplu: cica nu il mai intereseaza Angelina. Nu consider ca e foarte interesant. Sau important. Dar poate nici motivul pentru care Moise nu a intrat in Taramul Fagaduintei nu satisface curiozitatea sau foamea de cunostinta a unora. Alta pilda, putin mai grafica, sau mai bine zis, doar grafica, este pozitia lunii. Ofera multe impliniri si invataminte pentru ambele sexe, dar nu cred ca intra la categoria "pilde pentru copiii". Tot ce urmeaza este... "Cosmopolitan pe intelesul fetelor sub 15 ani" si eventual o socanta Reforma, care sa ne arate adevarata cale spre implinirea spirituala.

Pe final, pot sa zic ca astept cu emotie, cele 10 legi ale decoratiunilor interioare si Noul Testament al celor din TOP 100 Forbes.

nu un inceput clasic

Nu am de gand sa incep cu expresiile clasice cum ar fi "e prima oara cand scriu", "ma adresez voua cititorilor", "am emotii"... Nu, nu e prima oara cand scriu, nu am emotii si in nici intr-un caz nu scriu pt cineva inafara de mine. Poate sunt intradevar egocentric. Dar nu am sa mint. Nu am sa mai mint.

De ce cafea fierbinte? sunt sigur ca nu ar vrea nimeni in mod special sa stie, dar EU simt nevoia sa explic.

Cafea...diferite conotatii, diferite intelesuri, diferite pareri. Cafeaua este un fel de trecere la maturitate. Atunci cand copilul gaseste apa fierbinte cu o culoare usor dubioasa si cu gust amar un fel de binecuvantare a diminetii, atunci el nu mai e copil. Pentru unii, poate cafeaua e doar lichidul care merge cel mai bine cu tigara. Ceva cald, care sa iti mai dreaga tusea aia urata. Dar pentru mine, cafeaua e o arta. Iti ofera sentimente. Iti readuce anumite momente. Iti ofera stari. Are diversitate. Caffe latte, cappuccino, cappuccino vienez, espresso... varietate.

Fierbinte. Nu reprezinta durerea, sa stii. E doar pasiune, culoare, miros puternic si senzatia usoare de alunecare in trezire. Doar atat.

Discutiile mele cu alter-ego-ul meu nu sunt mereu filozofice. De fapt, nu prea sunt. De cele mai multe ori nici macar nu sunt demne de pus pe un blog, nici macar nu au importanta sa strice o bucata de hartie...dar uneori, desi el este cel pesimist, melancolic, morocanos dar mai ales cretin, facem o echipa pe cinste. Poate voi murdari acest blog cu ele.