In ultimul timp am realizat cat de greu este sa te incurci cu sentimente si cat de usor este sa te pierzi in ele. Crezi ca ai uitat, ca nu mai esti ceea ce ai fost, dar se intampla un singur lucru mic, o seara in oras, care sa schimbe total totul. Si sa aiba un efect total nociv pentru fericire. Sau pentru o viata fara griji si complicatii, cum imi place acum.
Lumea reactioneaza diferit la ceea ce simt, de multe ori gresit. Mai ales cand ma port eu ciudat, ceea ce se intampla destul de des. Sunt mult prea confuz sa vad lucrurile pe care le fac intr-o lumina sincera si chiar nu vreau sa risc. Dar de multe ori reactionez ca un copil care vrea sa se ascunda dar totusi sa fie relativ usor de gasit. Stiu ca e greu sa fiu inteles, mi-as dori sa ma pot intelege si eu.
Nu e vorba de dragoste. Imi doresc din tot sufletul ca cei care citesc asta, daca citeste cineva, sa inteleaga clar ca astfel de sentimente nu ma incearca acum. Poate doar nevoie de afectiune uneori sau ramasite de sentimente uitate, de fapt aruncate cu o intentie clara de a scapa de ele.
Si asta sper sa fie ultimul post care sa aiba legatura cu sentimente.
Nu alunga sentimentele, ele sunt parte din fibra noastra, crede-ma ca fara sentimente suntem nimic. Chiar daca ai avut parte de sentimente ce te-au ravasit, si indiferent de natura lor, ele ne fac viata deosebita de a celorlalti, ele ne definesc, ele ne lasa amintiri pe care mai tarziu le pretuim inzecit si le ocrotim si le vrem mereu vii.Si ele ne intregesc intelepciunea data de experientele prin care trecem, cu sau fara voia noastra. Viata lipsita de griji nu exista, doar episoade...traieste-le din plin...
ReplyDeleteStiu ca nu vrei sa mai auzi de sentimente, pentru ca probabil ceva te-a ranit...
Vreau doar sa-ti spun ca mi-e dor de tine si astept sa vina inceputul lunii iulie sa ne revedem. Ai grija de tine pana atunci.
De peste ocean...
o simpla nevoia de afectiune ..cred ca ea primeaza de cele mai multe ori.Mai ales ca uneori spunem cuvinte pe care nici noi nu le intelegem sau credem,avem impresia ca impartasim sentimente dar mai tarziu realizam ca am gresit.. si pana la urma cand totul e atat de intors pe dos si cand nu mai e cale de intoarcere sau de corectare a greselilor cine mai are chef de iubire? ideea e ca nu mai isi au rost regretele pentru ca nimic nu va mai fi ca la inceput... Sa ai o viata frumoasa Evedim!
ReplyDeletepentru postul de pe 16 iunie:
ReplyDeletenu stiu daca vei citi ceea ce am scris, pentru ca nu stiu daca te vei intoarce sa imi mai citesti blogul.
ceea ce am vrut sa spun este ca viata este frumoasa si prin simplitate, prin trairea momentului actual, fara planuri, fara ganduri si intrebari. mi-as dori ca cei din jurul meu sa nu se intrebe de ce fac ceva, ci doar sa aprecieze daca e cazul. de foarte multe ori ne gandim la cauze, dar nu vedem consecintele. in legatura cu sentimentele...totul este complicat. Dar totusi, sentimente avem si pentru o floare, un frappe, o pisica sau pentru momente. Acestea sunt importante, sunt frumoase si au impact. De ele ma bucur. dar nu vreau sa am sentimente pentru o persoana, sa ma complic, iar ea sa se uite dupa cauze, nu consecinte. dar sunt sigur ca intr-un anumit moment asa va fi.
pentru postul de pe 17 iunie:
ReplyDeleteincep cu acelasi lucru, nu stiu daca imi vei citi vreodata raspunsul.
nu e vorba de regrete aici. e vorba ca incerc o schimbare, personala si nu doar atat, care este foarte grea, si ma dezic de anumite lucruri. cum ar fi vulnerabilitatea sentimentelor. cat despre iubire, nu are sens sa discutam, pentru ca poate fi definita intr-un infinit de feluri, toate diferite. da, iti dau drepate in legatura cu impartasitul sentimentelor si de foarte multe ori ma gandesc si eu daca e bine sa o faci sau nu.
inceputuri... nimic nu poate fi ca la inceput, pentru ca orice relatie, sentiment, parere sau orice ar ceva, se modifica si evolueaza constant. ceea ce e si normal. sa te intorci la inceput e ca si cum te-ai intoarce in timp, dar fara sa realizezi ca ai facut-o. adica fara rost.